Comuna Vârciorog cu cele trei sate componente, Vârciorog, Fâşca şi Şerghiş, se întinde pe o suprafaţă de 8.081 ha de teren din care păduri si pasuni 4.300 ha şi are 2.430 de locuitori. Este o aşezare binecuvântată de Dumnezeu în peisajul natural în foşti codri de la poalele Munţilor Pădurea Craiului în bazinul hidrografic „Topa Râu” străjuit de câteva vârfuri care delimitează cumpăna apelor cum sunt: Vârful Bulz cu 432 m, Vârful Oarzăna cu 686 m, Vârful Glimeia cu 666 m, Vârful Gurgoiata cu 582 m şi Vârful Dealul Varului, cu 432 m. Printre Vârful Bulz şi Vârful Dealul Varului se închide cercul cu deschiderea scurgerii apelor spre Vest prin Valea Râului până în Crişul Negru la Holod.

În acest bazin, încă cu codri seculari, îşi au obârşia multe izvoare, insa doar 24 sunt descrise în documente, din care cele mai importante sunt: Izvoarele Ulmului, Cioroaiele Târcului, Ciungii Horii, Tâlharului, Tambii, Gabor, Izbucul Vichii, Izvoarele Peştera Osoi, peştera Hundrii, Valea Peşteşului şi Minişului. Tot aici se află 21 de peşteri din care cele mai importante: Peştera Osoi din Valea Poenii, Peştera Hundrii din Valea Surducel, tunelul din Valea Copilului unde se află Peştera Ursului, Peştera Copilului, Peştera Ţâclu şi Peştera Bisericii – Huta.

SĂ-I VEDEM TRECUTUL

Valahii de aici de religie ortodoxă (cum îi numeşte un istoric maghiar care descrie localităţile din zonă), au fost oamenii codrilor deoarece codrul le-a fost deopotrivă şi prieten şi ocrotitor. În codru şi din codru şi-au făcut casă şi masă şi patul de dormit. La fel carul şi plugul şi grapa şi războiul de ţesut.

În codru şi din codru şi-au făcut arcul şi săgeata ca armă de luptat şi unealtă de vânat. În codru au ţinut sfaturi de taină cum să-şi apere glia şi neamul şi avuţia spirituală moştenită din străbuni. Iată legătura valahului cu codrul pe care astăzi nu destul le preţuim.

Dacă până în urmă cu 400-500 de ani situaţia socio-economică de aici cu puţin pământ arabil şi multe păduri, era în mâna Fiscului Regal, a grofilor şi baronilor cu mulţi „işpani” care-i biciuiau pe bieţii iobagi puşi la trudă pe latifundiile lor, supuşi şi la biruri grele cu plata în produse agricole după „sesia” pe care o deţineau reglementată mai târziu de Maria Tereza prin petenţa din 14 iunie 1766 prin aşa numitele „urbarii” rămase până astăzi în conştiinţa şi vocabularul oamenilor de aici ca averi urbariale cum este „Composesoratul urbarial Măgura Vârciorog”, înfiinţat în 1928 şi reînfiinţat în 2002, singura unitate economică din comună.

Odată cu desfiinţarea iobăgiei, viaţa socială s-a schimbat şi ea, s-au conturat şi consolidat mai bine vatra satelor, s-a extins terenul arabil prin defrişarea pădurilor. Îndeletnicirea de bază a fost plugăritul, creşterea animalelor şi tăiatul pădurilor în folosul nu ştiu cui.

Cele trei sate componente au o vechime atestată documentar de multe sute de ani, astfel le vom prezenta în ordinea vechimii lor:

1. FÂŞCA 1274 (FANCSIKA) cu diferite denumiri în timp cum figurează în documentele vremii scrise de un istoric maghiar „Dr. Borovszky Samu” din care rezultă că în secolul XV-lea comuna Fuşca situată la poalele munţilor Pădurea Craiului, se numea şi FAR FANCSIKA (Cetatea Fuşca). Înainte de ocuparea turcească se situau alături ALSO şi FELSO FANCSIKA (Fuşca de sus şi Fuşca de jos) cu locuitori valahi de religie ortodoxă.

În secolul XV-lea comuna Fuşca a aparţinut de domeniul CZIBAC, prefect şi episcop de TORNA (1526-1550), iar după moartea ultimului descedent CZIBAK MIHAI în 1563 aceste domenii au fost atribuite de regele MIKŞA prefectului de Torna Mogoşi Gaspar care apoi le-a donat lui Dorvos Gergely şi lui Moricz Lorincz. Cel mai mult pământ la avut aici Berzevicz Bela, moşii rămase aici până în 1918 când au fost expropriate de la erezii lui Freidmann Beniamin de 2.918 jugăre.

În anul 1699 aici erau 4-5 familii de iobagi cu Judex Karachun Alban care plătea dijmă 8 miei şi 10 iezi. Comuna cu încă alte 4 localităţi avea 10 porţi care aparţineau Fiscului Regal.

2. ŞERGHIŞ 1438 (Passessio Walachalis Sereges) care împreună cu alte 4 localităţi număra 10 porţi care aparţineau de Fiscul Regal.

În 1699 aici erau 4-5 familii de iobagi cu Judex Balthasar Ioanes care plătea dijmă 12 iezi şi 12 stupi.

3. VÂRCIOROG 1492 (VERCHELOGH)

În 1699 aici erau 4-5 familii de iobagi cu Judex Michael Erdelyi care plătea dijmă 8 miei şi 5 iezi. Localitatea aparţinea Fiscului Regal. Astăzi aflăm prin internet dintr-o lucrare a profesorului Gomboş din Vârciorog că în 1666 se stabileşte la Vârciorog Ionoiu Ioan din Remetea Beiuşului în căutarea de păşuni mai bune deoarece avea multe vite. Acest Ionoiu este înnobilat de principele de Transilvania Mihai Appafi I pentru numărul mare de vite pe care le avea sau merite militare. Fiul lui Ionoiu donează bisericii din Vârciorog o carte românească unicat, chiriacodromionul de la Bălgrad (Alba Iulia), tipărită la 1669, carte care se află şi azi la biserica din Vârciorog.

Din lucrare mai rezultă că în 1851 satul deţinea 4000 holde de pădure seculară plină de vânat mare şi că stăpânul ţinutului era Contele Reday Richard care şi-a ridicat la Vârciorog o reşedinţă de vară cu 52 de încăperi. În 1888 aşezarea deţinea 12.709 holde de pădure de fag şi 9.000 holde cu pădure de stejar.

Din documentele vremii rezultă că în toate localităţile de aici pământul era sărac, din care citez: „Fertilitatea din cauza sterilităţii este de 2 chible la o chiblă însămânţată cu 2 arături. Au pământul arabil împărţit pe câmpuri între păduri deluroase. Fânaţul îl au pe vale, păşunea între păduri. Au pădure pentru foc suficientă”.

SĂ-I ANALIZAM PREZENTUL

Ne-am bucurat de multe binefaceri, incontestabile a celor 45 de ani de comunism, cum a fost electrificarea satelor ceea ce a dus la mutaţii şi schimbări radicale în viaţa omului atât în cultură prin radio şi televiziune, cat şi prin introducerea de tehnici noi cu tot felul de utilaje acţionate electric, asfaltarea şoselelor, s-au construit fabrici pentru care a fost nevoie de forţă de muncă calificată, s-a dezvoltat şi profilat învăţământul liceal şi profesional, s-a asigurat asistenţa medicală la sate, astfel s-a schimbat radical viaţa socială, creându-se şi un fond de cadre cu pregătire superioară în toate domeniile ceia ce a ridicat nivelul de cultură şi civilizaţie ce constituie un bun naţional şi universal. De aceste binefaceri a avut parte şi comuna Varciorog cu satele sale.

Aici s-au construit obiective noi: sediul primăriei, biserici ortodoxe (cele vechi devenind monumente istorice) şi alte confesiuni, şcoli(cele vechi au devenit ruine prin vechimea lor) , grădiniţe de copii, cămine culturale, dispensar uman, case moderne, multe etajate sau mansardate dotate cu mobilă modernă, s-a înlocuit vatra casei „murluită” cu lut, cu parchet sau duşumea, cu covoare persane. S-a renunţat la acoperişul cu paie folosit până odinioară. S-a înlocuit „opaiţul” cu feştilă de bumbac arsă cu ulei (la care am învăţat şi eu carte în timpul ultimului război mondial) cu becul cu neon.

Cele trei sate au dat multe sute de cadre cu pregătire post-liceală şi profesională, multe zeci, daca nu sute de cadre cu pregătire universitară ca profesori, ingineri în diferite ramuri ale economiei, medici, jurişti, economişti, unele cadre ajungând să-şi ia doctoratul în diferite domenii ca şi cadre universitare, multe cadre militare atât în M.Ap.N., cât şi M.A.I. Numai satul Fâşca a dat 5 cadre militare care au ajuns la gradul de colonel şi care au deţinut funcţii de mare răspundere în domeniul lor de activitate. De aici şi o femeie a ajuns cu grad superior.

Un lucru trebuie remarcat, că satele comunei nu au avut parte de colectivizarea agriculturii, ca urmare a rezistenţei oamenilor, astfel oamenii locului nu au cunoscut această traumă.

*

* *

La vremuri noi trebuiesc şi oameni noi. Odată cu revoluţia din 1989 şi aici au avut loc transformări în conştiinţa oamenilor care şi-au ales conducători pe măsură, tot mai motivaţi pentru o cauză mai bună în interesul colectivităţii, astfel în legislatura 2004-2008 şi-au ales un primar destoinic în persoana lui Vasile Cociuba de sorginte politică liberală care nu a precupeţit nici un efort pentru a realiza obiective de o importanţă vitală pentru viaţa omului în special şi a colectivităţii în general, în strânsa concordanţă cu cerinţele ancorării în civilizaţia europeană la care am aderat.

Acesta a întocmit proiecte de mare anvergură la care cetăţenii nici nu au visat, cum este alimentarea cu apă a celor trei sate, să asfalteze drumurile comunei, astfel la sfârşitul mandatului a putut raporta electorilor realizări deosebite cum este aducerea apei potabile pe conducta de la Tileagd pe o distanţă de 14 km, cu un volum de investiţii de 36,5 miliarde ROL, asfaltarea drumului în satul Fâşca cu un volum de investiţii de 16,5 miliarde ROL, s-au reparat toate drumurile comunale, s-a reabilitat şi modernizat căminul cultural din Vârciorog, s-au reparat grădiniţele de copii din Vârciorog şi Şerghiş, la fel dispensarul uman, s-a modernizat iluminatul public, s-a introdus încălzirea centrală la primărie, căminul cultural din Vârciorog şi şcoli s-a asigurat ridicarea gunoaielor din comună cu mijloace mecanizate.

În felul acesta primarul a întâmpinat alegerile locale din 2008, cu fruntea sus dovedind că este pentru oameni şi interesele lor aşa cum au dovedit şi oamenii că sunt pentru primarul lor, deoarece l-au răsplătit cu votul lor, investindu-l cu un nou mandat în procent de 96,45%, ca primar în noua legislatură 2008-2012 cu un record pe ţară.

Primarul a abordat un nou program de dezvoltare îndrăzneţ pentru următorii 4 ani cu proiect de canalizare a comunei, asfaltarea drumului din Vârciorog spre Fâşca, proiect în curs de derulare în 2008, care va costa multe miliarde de lei, apoi drumul din Şerghiş, introducerea încălzirii centrale la grădiniţele de copii din Vârciorog şi Şerghiş, cât şi a dispensarului uman, construirea unei tabere pentru copii, amenajarea unui parc pentru copii, construirea unei baze sportive. Iată cum se dovedeşte zicala că „omul sfinţeşte locul”.

Mai trebuie să-şi venereze prin monumente şi eroii celor trei sate căzuţi la datorie în cele două războaie mondiale, si nu putini la număr, aşa cum au făcut şi alte localităţi din judeţ. La fel, să se întocmească monografia întregii comune, cu sprijinul si implicarea numeroaselor cadre didactice din cele trei sate, care sa constituie cartea de vizita si onoarea comunei.

ŞI ACUM SĂ PRIVIM SPRE VIITOR

Obiectivele de investiţii realizate până acum şi în curs de derulare jalonează viitorul celor trei sate care se vor înscrie pe noi coordonate de civilizaţie şi dezvoltare edilitar-gospodărească, unde se întrezăreşte dezvoltarea agroturismului rural, oamenii vor asigura în casele lor confortul necesar turiştilor care tot mai mulţi caută o oază de linişte la Vârciorog. Oamenii de aici, bonomi cum sunt, vor fi bune gazde şi ospitalieri, răspunzând exigenţelor impuse de o astfel de activitate, benefica pentru ei.

Zona de aici cu clima ei blândă este o adevărată oază de linişte, binefăcătoare pentru sănătate într-o serie de afecţiuni cardiace şi neuro-vegetative. Putem spune că astăzi asistăm la conturarea unei adevărate aşezări de vacanţă deoarece aici în zilele de sărbătoare se refugiază mulţi orăşeni în cele 40 de case de vacanţă construite în ultimii 10-15 ani pe văile răcoroase umbrite de păduri unde poţi să-ţi refaci sănătatea, să-ţi încarci bateriile cu oxigenul ozonat, cu plimbări de agrement la peşterile din zonă, cum fac sute de turişti cu automobilele, care umplu sâmbăta şi duminica poienile dintre păduri pe văile de aici.

Pentru valorificarea din plin a potenţialului turistic din zonă, trebuie să stea în atenţia organelor locale, câteva elemente cum ar fi plantarea de tăbliţe indicatoare spre locurile de agrement, peşteri, şi poieni cu izvoare, cu minim de date informative, amenajarea şi curăţatul izvoarelor, construirea de bănci la izvoare.

Printr-o hotarare a consiliului local să se perceapă o taxă minimă de la „invazia” de turişti de sâmbăta şi duminica, din care să se asigure cel puţin plata strângerii gunoaielor lăsate de aceştia.

Nutresc speranţa că toate aceste deziderate se vor înfăptui de catre inimosul primar Vasile Cociuba.

Ing. Albu Florian

fiu al satului Fâşca,